Declaratie...

“Cristina… I could promise to hold you and to value you…

                  I could promise to be there at sidness and helf…

                  I could say” Till death do us part”…

BUT  I wouldn’t

Those vows are for optimistic couples, the ones full of hope, and I do not stay here, on my wedding day, optimist, I am not full of hope… I am sure! I am steady! And I know.. I`m a heart man. Take them apart, pull back together.. I hold them in my hands.. I am heart man. So..this I am sure.. you are my partner..my lover, my “very” best friend. My heart beats for you. And on this day, the day of our wedding.. I promise you this… I promise you to lay my heart in the plam of your hand. I promise you me…”

PRESTON  BURKE

(Grey`s Anatomy)

 P.S: Tocmai am terminat sezonul 3 si am dat peste aceasta declaratie. Pentru mine e geniala! Simpla, la obiect .. e genul de declaratie care m`a impresionat pana la lacrimi..

Complicated...

TOTUL ar trebui sa fie simplu...

         O foaie alba, imaculata

Cea mai importanta stire pe ziua de azi a fost aceea ca a rasarit soarele. Dar niciun gazetar nu a consemnat-o. Normal ca nu..ar trebui sa privim un rasarit splendid sa ne indulcim cu aerul proaspat si  sa simtim rasuflarea usoara a celui iubit tinandu’ne in brate, protejandu`ne..

.. Sa ne delectam cu o priveliste incantatoare , sa lasam ca mireasma sa ne patrunda practic in suflet, sa  simtim pe buze un sarut plapand, cald, moale. Sa auzim in soapta" Te Iubesc" si sa simtim un fior cuprinzandu`ne.

 DAR NU!!!

Ne trezim grabiti, hulpavi, incruntati stresati.. Ne uitam la ceas, constientizam ca am intarziat si stresul se instaleaza si mai mult,apare nervozitatea.. iar mai apoi se instaleaza depresia. Alergam.. alergam..ne invartim si ne lovim de fel si fel de bariere.. ne complicam existenta in asa fel incat numai stim ce`i cu noi..Ajungem la stadiul in care un lucru simplu, marunt ni se pare imposibil si aberant.

Si atunci ...

 

Ma intorc inspre fereastra si privesc in sus spre cer. Ma pierd printre nori deasupra cladirilor, in timp ce jos orasul se misca, respira, inghite tot in praf si in rutina.

Si pana la urma de ce ne complicam? Buna intrebare.. Oamenii... suntem pioni intr`un joc nesfarsit de sah..

N-AM TIMP!

N-AM TIMP! Traim pe fuga , mancam pe fuga, iubim pe fuga ,dormim pe fuga. Intre dimineata si seara, e sprintul. Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi.. Apropo e "primavara" demult.. Anii fug si ei. Ne ardem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.

Visam pe google, radem pe facebook, ne dam intalnire pe mess.Ne traim iubirile in sms-uri si ne amagim c-am fi fericiti. Cand de fapt nu suntem deloc.. Ne culcam cu stiri si talk-showuri, ne  trezim la fel, cu iluzia cunoasterii. Ii sunam pe cei dragi in graba , poate din automatism, ca apoi sa`i repezim, aruncandu-le in fata arogantul " N-am timp!"

Discutii, telefone, resemnare, nervi,evadare. Evadare? Alergam in sprint spre vacanta..O saptamana, doua.. Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa. Chiar asa cand ti`ai inchis ultima data telefonul? Si ai spus "Azi NU!"? Si apoi o luam de la capat , mai invelsunat. Crispati, hulpavi, avizi de viteza. Pana la urmatoarea pauza .. Si tot asa.Roboti rigiti, prizonieri in propriile vieti.. fortati sa invatam lucruri de care ne dam seama mai tarziu ca nu ne ajuta la absolut nimic.. De parca daca ne-am opri am pierde TRENUL!

Caram dupa noi povara grea- globul prejudecatilor-.Gandim... cu viteza gandului.Pierdem esenta caci niciodata N-AVEM TIMP!.

Citim titluri,dar uitam povestile.

Ne uitam la film, dar uitam mesajul.

Ne invartim toata viata in jurul "banilor". Constientizam ca-n viata derapam mult mai usor decat credem..Dovezi? Avem indeajuns

Ca sa faci parte din lumea asta, trebuie sa ti pasul cu ea.. Asta e pretul pe care il platim cu totii.

Uneori simt nevoia sa'mi cer timpul inapoi. Dar... N-AM TIMP sa fac asta. Sunt prea prinsa in a face altceva.. Si e ciudat intrucat ar trebui sa imi folosesc timpul si pentru mine, pentru persoana mea..

Trebuie sa fug acum, vine Pastele... Undeva,  cineva ar putea sa ma lase in urma..

Haunted House...

NARRATIVE ESSAY

Haunted house

     It was a beautiful day of summer. Me and my family were moving to a new house in Pennsylvania. At the first look the house seems to be very comfortable. I looked  up and saw my new bedroom, it was in the attic.

    Delighted ,I went to unpack my things. Since I entered in the house I had the feeling that I was not very welcome… and I`d better go. “Nevermind” (I said in my mind).. I had the impression that this house is our “heaven”…Everything was beautiful until one night…  I had my  cup of hot chocolate in my hand and I was going to my bedroom to sleep because I felt tyred. The first night I slept in that room, the cold drafts from the windows told me I should have brought an extra blanket. It felt even weirder in the attic room than any other room in the house. I woke up several times at night barely able to breathe, with my blankets wrapped tightly around me.  I was confused.. What happened? I would see shadows lurking outside out of the corner of my eye, but whenever I would look directly at them, they would disappear.  All the lights were open and flashing… and I could hear many voices around me.. when in front of me appeared an old women .My hands trembled and  I tried hard to pull my blanket over me.. then

.. EVERYTHING suddenly stop!! My brother used to tell me that at night whenever he would get up to go to the bathroom or put on a T-shirt he would fell somebody poking at his sides, now I knew what he was talking about. (At that time I thought that he was probably making fun of me) The next day I woke up and the  whole room was rotating.. I had a terrible headache..  I walked down the creaking steps grasping the railing firmly to make sure I didn’t fall. I flicked the light switch on and tiptoed toward the cabinet with the tea ingredients. Once I had made myself some tea I quickly clambered toward the dining table to drink.

    I drank the first cup of tea briskly and decided to make some more. I was just about to pour in the last ingredient, when I felt something as cool as ice rest on my shoulder; it sent chills through me. Just to the right of me was the same women I saw in my room with short white hair and wrinkling face. She had a ugly smile and reached out to grab the teacup. Her brittle fingernails scraped against the back of my hand. She was dressed in old Victorian period clothing, and had yellow teeth. She also had a locket on which had been engraved the initials JRS.I quickly ran and scream” Mooom Mooom? Where are you?” I looked back and suddenly I hit a warm chest.”Mooom” I said embracing her. With the corner of the eye I could see my father sweeping something up on the other side of the room. When I asked him what he was sweeping up, he told me that he had found one of our teacups shattered on the floor this morning. After I heard this I told my whole family what had happened with me last night.

    They made me tell them every little thing that I remembered from last night. We ended up writing to the local newspaper about our house. A few weeks after the newspaper had been published we received a call from the former owners of the house. They gave us some pretty interesting information. Many people had died in the house, they said, and that was probably the reasoning behind the appliances seeming to have minds of their own. The woman, they said, whom I had seen that night was their grandmother, she had died in the kitchen over 50 years ago of a heart attack. They knew it was their grandmother when they read the part in the story about the locket initialing JRS, because they said she never took that locket off. It had been her mother’s, whose name was Jane Renee Smith. When a ghost expert got a hold of my story he told me that the reason her ghost had showed up was most likely because ghosts tend to show up when you are doing something that was considered their responsibility. In this case, the grandmother still thought that the making of the tea was still her responsibility.

I didn`t want to live there any second.. I packed  my things immediately and go.. We moved to our grandparents and in about 5 months later our house was sold. We didn’t tell the new owners of our experiences, we figured it’d be better if they found out about them for themselves.

P.S: E o poveste mai lunga, insa imi place intr`un mod special!

Lost...

   Un bilet ales la alegere, la prima vedere apar 4 litere scrise pe o foaie rupta LOST. Totul a inceput de aici."M-am aflat" cateva luni pe o insula pustie inconjurata de ursi polari, de"others"de "black smoke" de soapte ciudate si de capcane si mai ciudate.

Doctorul Jake, cel cu privirea inspaimantatoare Sawyer, frumoasa Kate,intelegatoarea Sun impreuna cu sotul ei Jin(despre care aflam mai tarziu ca engleza lui este una splendida),micuta Claire, posesorul de droguri Charlie ( braveheart), secretosul Benjamin Linus, priceputul John Locke,tortionarul Sayid, chipesul Ian , sora lui Shannon (despre care pot spune ca mi`a parut rau cand a parasit serialul) , nevinovata Libby, "norocosul"Hurley(dude) si multi altii, toti acestia ne`au demonstrat ca se poate supravietui timp de luni intregi pe o insula care la inceput pare total obisnuita.

Mi`a placut in mod special acest serial intrucat denota acel sentiment de "colegialitate"de "munca de echipa" de"dorinta arzatoare de a ajunge din nou acasa". Asta e cea mai mare dorinta pe care o poate avea un om ce s`a prabusit cu avionul Oceanic 815.

Curajul  si perspicacitatea lor este de admirat.Multi dintre noi poate ca n`am poseda aceste calitati , ne`am lasa dusi de impulsul momentului auzind doar valurile care se sparg de stancile dure ale insulei.

Capcane peste capcane, surprize peste surprize, tocmai atunci cand mintea ta concepe ideea ca nu se poate mai rau apare ceva si o distruge.Si asa e mereu, intampini lucruri ciudate pe care nu credeai ca le vei intalnii vreodata in viata

Serialul acesta ne spune ca mereu trebuie sa fim pregatiti.Intrucat viata ne poate lua prin surprindere nu stim niciodata unde am putea ajunge sau unde ne`am putea trezi. (Exact cum s`a trezit si Jack) 

Scriu despre fiecare serial in parte deoarece fiecare a reprezentat ceva pentru mine, fiecare mi`a aratat o alta perspectiva de a vedea viata si sincera sa fiu din fiecare am invatat cate ceva. Imi voi aminti cu drag de ele si de ce nu intr`o zi le voi revedea ...

P.S: Nu puteam sa nu pun o poza cu Kate si Jack ( despre care am stiut inca de la inceput ca ei sunt facuti unul pentru celalalt)

Anyway, va sfatuiesc sa va uitati cu incredere la serial intrucat nu ve`ti regreta si in unele cazuri va ve`ti regasi in vietile "obisnuite"ale personajelor

Multumiri deasemenea lui Sisu( e foarte important sa mentionez asta!)

SMALLVILLE!

Mi`a venit aceasta idee tarziu, undeva pe la 1 noaptea cand ma tot invarteam in pat si nu reuseam sa`mi pun gandurile in ordine ca sa pot  sa adorm.

-SMALLVILLE-

"Am trait" alaturi de Super-man mai bine de 3 luni, desi la inceput  nu mi s`a parut deloc interesant, din contra ma uitam doar ca sa treaca timpul. Pe parcurs insa i-am "infruntat" alaturi de Super-man pe dusmanii sai, toate momentele prin care a trecut, si la unele secvente chiar am plans alaturi de el (Pana si Super`man plange, chiar daca e cam greu de crezut). M`am bucurat alaturi de el la final vazandu`l in sfarsit imbracat in costum si zburand, mi`au dat lacrimile cand am realizat ca ceea ce l`a facut sa zboare a fost "dragostea" redata aici de frumoasa Lois Lane (desi la inceput era cu totul alta poveste).

Geniala Chloe,cea care dorea mereu "incredere" Lana Lang frumoasa Lois Lane, inteleptul Jonathan,iubitoarea Martha, durul Lex, "dusmanul" Lionel,mai apoi aflam ca nici Tess nu era asa rea , "invincibilul" Green Arrow(Oliver Queen), curiosul Jimmy Olsen,prietenul de incredere Pete .. si nu in ultimul rand eroul Clark Kent.. toate aceste personaje au crescut sub ochii nostrii, au evoluat, lasandu`ne uneori muti de uimire.

Fara indoiala Clark Kent(Super-man) e cel care e excelat.Care ne-a aratat ca viata este dura chiar si pentru un super erou cu puteri nemaintalnite.A infrant toate obstacolele trecand prin momente grele in care a trebuit sa ia decizii si mai grele doar pentru a-si vedea prietenii in siguranta.

Timp de aproape 5 sezoane marea lui iubirea(pe vremea aceea inca nedescoperita) a fost Lana Lang. O fata obisnuita, insa trecuta prin soarta cruda.Pe vremea aceea eram convinsa ca ei sunt facuti unul pentru altul.. Dar chiar si`o dragoste care dureaza, o dragoste care e atat de aproape sa fie indeplinita, cand mai e un singur pas pana sa se auda tare si clar intr`o sala imensa" Da" iar preotul sa spuna" Va declar husband and wife" poate sa se distruga in cateva secunde.. Nu a fost usor pentru Super-man sa treaca prin acele momente.. dar a privit inainte, apusul de soare stand rezemat in hambarul lui in fiecare seara.

Invatam de la el ca dragostea poate sa apara oricand. Iubirea lui dovedindu`se a fiind frumoasa Lois Lane. A trait alaturi de ea cele mai frumoase momente iar Lois i`a aratat ca singurul lucru care te face capabil sa zbori este dragostea.

Productia a fost filmata in timpul a 10-ani iar eu personal cred ca asteptatarea a meritat fiecare secunda.

Vreau sa`i multumesc in mod special lui Sisu pentru ca mi`a aratat aceasta poveste uimitoare care mi`a placut si m`a lasat placut impresionata!:*:*

Christmas

Hai.. Hai sa ne scufundam in oceanul minciunilor, sa mintim pe toti, sa ne batem joc si sa uitam sa fim oameni. Hai sa mergem in prapastia" nimicului", sa escaladam muntii cei mai inalti ai "prieteniei false" si sa savuram gustul amar al" neincrederii".Hai sa uitam de toti, de toate, sa uitam ca noi avem o viata si`o soarta, sa dam cu piciorul la toti din jurul nostru. Hai ca nici macar sa nu ne mai uitam inapoi. Hai sa inaintam in ploaia " deznadejdei" , lacrimile sa ne curga pe obraz si sa nu spunem" Imi pare rau". Hai sa uitam de cei care ne`au facut candva un bine, sa lasam "orgoliul" sa ne domine pana la ultima particica. Sa simtim pulsul inimii atat de tare incat sa fie singurul sunet auzit in zare. Hai sa ne comportam "indiferent" , sa calcam peste orice zambet, vorba buna.. Sa lasam "MANDRIA" sa puna stapanire pe toata fiinta noastra, s`o simtim adanc sub piele.

Hai sa fim nepasatori, sa trecem pe langa un prieten neprivindu`l in ochi si sa  ne continuam drumul. Hai sa mergem in desertul "sentimentelor" sa dam de ura, de scarba, de sila. Sa le lasam sa patrunda in firea noastra. Hai sa mergem dupa acest model.

Hai sa nu ne fie mila de nimeni! Si nimic! Sa fim un adevarat scut. Hai sa`i dominam pe altii, sa le aratam adevarata fata a "omului" .

In final Hai sa adormim si sa ne trezim cu gandul ca" Vine Craciunul"...!