Hai.. Hai sa ne scufundam in oceanul minciunilor, sa mintim pe toti, sa ne batem joc si sa uitam sa fim oameni. Hai sa mergem in prapastia" nimicului", sa escaladam muntii cei mai inalti ai "prieteniei false" si sa savuram gustul amar al" neincrederii".Hai sa uitam de toti, de toate, sa uitam ca noi avem o viata si`o soarta, sa dam cu piciorul la toti din jurul nostru. Hai ca nici macar sa nu ne mai uitam inapoi. Hai sa inaintam in ploaia " deznadejdei" , lacrimile sa ne curga pe obraz si sa nu spunem" Imi pare rau". Hai sa uitam de cei care ne`au facut candva un bine, sa lasam "orgoliul" sa ne domine pana la ultima particica. Sa simtim pulsul inimii atat de tare incat sa fie singurul sunet auzit in zare. Hai sa ne comportam "indiferent" , sa calcam peste orice zambet, vorba buna.. Sa lasam "MANDRIA" sa puna stapanire pe toata fiinta noastra, s`o simtim adanc sub piele.
Hai sa fim nepasatori, sa trecem pe langa un prieten neprivindu`l in ochi si sa ne continuam drumul. Hai sa mergem in desertul "sentimentelor" sa dam de ura, de scarba, de sila. Sa le lasam sa patrunda in firea noastra. Hai sa mergem dupa acest model.
Hai sa nu ne fie mila de nimeni! Si nimic! Sa fim un adevarat scut. Hai sa`i dominam pe altii, sa le aratam adevarata fata a "omului" .
In final Hai sa adormim si sa ne trezim cu gandul ca" Vine Craciunul"...!
Barca pluteste lin pe apa fiind privita cu stupoare de soarele ce se intrezareste pe bolta. Imi ridic privirea si observ ca totul este de fapt o paleta de culori, ca si cum cineva ar desena iar eu as trai emotia pe propria piele.Subconstiinta mea imi spunea sa ma bucur, am ajuns intr`un loc minunat, insa eu ramaneam sceptica. Nu stiam unde ma aflu si nu`mi venea sa cred ochilor taramul pe care eu vasleam acum in speranta de a ajunge la mal si de a calca iarba de`un verde crud. Soarele ma urmearea la fiecare pas oferindu`mi calmul si mangaierea de care aveam nevoie. Vantul lin imi rasufla prin parul negru iar eu priveam inainte mirandu`ma. Cu cat inaintam imi dadeam si mai mult seama ca am ajuns in rai, doar acest loc ar putea fi atat de plin de culoare... Totusi un fior imi trecea prin minte.. De ce sunt singura?... De ce nu vad pe nimeni?.. Nici`un raspuns, cobor din barca. Dintr`o data am simtit ca alunec, ma uit in jos si observ ca cizmele mele erau murdare de`un verde crud. Ating cu palma iarba si imi dau seama ca nu e nimic altceva decat culoare.Culoarea pura...Asta e universul meu? Propriul meu rai?... Pot controla tot ce se intampla?.. Nu stiam,eram confuza.. Am inceput sa ma plimb pe insula, nisipul era de`un galben foarte deschis si luminos ,aceasta culoare se imprima in cizmele mele..Aveam atat de multe intrebari in minte incat numai stiam ce sa fac cu ele... In jurul meu totul era mirific. Culorile calde imi ofereau o senzatie placuta, de siguranta.. Totusi ma simteam singura, nu era nimeni care sa`mi prezinte locul in care ma aflu , care sa ma dumireasca sau pur si simplu care sa stea langa mine... O pasare a trecut rapid in zbor, m`a privit nedumerita, iar apoi s`a inaltat pe bolta de`un albastru imaculat. Lumina, totul in jurul meu era plin de lumina... Nu`mi venea sa cred ca tocmai eu am ajuns intr`un asemenea loc. O lacrima mi s`a ivit pe obraz ca mai apoi cazand sa se afunde in culoarea galbena a nisipului.M`am asezat pe`o stanca privind apa lina si am inceput sa ma gandesc.Nu`mi puteam aranja lucrurile in minte, soarele incepea incet incet sa apuna iar imaginea pe care o vedeam in fata ochilor incepea sa ma inspaimante.Culorile din jur prindeau o nuanta mai inchisa, iar la inceput m`am speriat.. Ce trebuia sa fac? Vroiam din rasputeri sa opresc apusul, sa`l las asa, predominanta fiind culoarea deschisa, dar in zadar, n`am reusit... Frica m`a cuprins..Am simtit pulsul dincolo de focul care imi ardea in piept si mi`am dat seama ca mi`am gasit din nou inima.Speranta..Auzul imi deveni din ce in ce mai clar si mi`am putut numara bataile agitate si puternice ale inimii pentru a marca timpul. Nu mi`am dat seama ca ma tinea cineva de mana, pana cand nu am simtit o strangere usoara.Pielea era perfect neteda calda.M`am intors, un barbat inalt m`a intampinat c`un ranjet urias pe fata si mi`a spus" Iti voi explica eu totul" Zambetul lui ma linisti si ma facu sa inteleg.Acesta era raiul..
(Compunere inspirata din filmul What Dreams May Come, film pe care il recomand)
D’onze minutes et sept secondsje reste avec un stylo dans la main. Je regardela plumequi estsec , je ne peux pas
l'utiliser, est inutile pour le moment. Enfin, elle semble qu' veutecritces mots.
..Je suis désolé de
ne pas t'avoir écrit depuis si longtemps. Je veux revanche. Je veuxinvites dans mon pays, exactement dans ma
ville.Je ne sais pas comment tu sens,
me je suis excite. Rappelles tu comment nous avons rencontréet le
chemingue nous avons parcourudepuis le premier bonjour?Cette route pleine des larmes,des sourires.. Il achange beaucoup des chosesdepuis.
Je t`invitici pourrevivons cette moments. Le parc rénové est superbe et estprepares pournos
promenades. J'aimerais aller visiter le musée de Mihai Eminescu et son lac. Je
vais le faire à nouveau visite de la ville.
Bien que la viea porté lion l'un
de l'autre tu feras toujoursune
partie de ma vie,et j'espère
queje ferai aussi dans ta vie..
Merci pour ta amitié,
pour ton sourires doux et ton embrassement chaude.. et j'espère quetu accepteras ma invitation dans ma
ville.
J t’envoie tout mon amour..
Ta ami Teodora..
P.S " Scrisoare redactata in clasa a 8-a ! Stiu ca daca profesoara de franceza s`ar uita pe blog in momentele acestea ar fi mandra de mine:))! Insa am redactat scrisoarea si aici pentru ca are ceva in ea ce`mi place si imi ofera o senzatie placuta atunci cand o citesc.Daca mai sunt greseli ,imi cer scuze, franceza nu e punctul meu forte!":-*
... Ca sa incep cu inceputul (cum se spune), vreau sa anunt ca este o povestire mai lunga, insa daca iti vei face timp sa citesti poate te vei regasi in aceste randuri...
Un Bilet…
Intr`o cutie nu foarte mare, acoperita cu catifea ce fusese intr`un timp rosie,insa acum se vedeau doar urme ale culorii, pe care se asezase un strat usor de praf, erau tot felul de hartii,un caiet cu foile rupte,ingalbenite de vreme si o agenda in care abia se distingea un scris potrivit ca marime,insa cu litere rotunjite pline, care sugerau ca autorul era un om vesel,ordonat,inteligent,comunicativ,caruia ii placea sa stea de vorba cu oamenii,sa`I cunoasca si sa investeasca in sufletele lor. Sub caiet se afla o hartie de un albastru deschis,aproape sters,care atragea atentia.Copila de 12 ani a fost atrasa imediat de ea,hartia parca avea ceva magic, de cum o atingeai,simteai un imbold impetuos de a despaturi si de a o citi. Chiar daca n`ai fi deloc un om curios,te`ai fi transformat instantaneu in cel mai mare dintre curiosi.
Fata a scos cu grija hartia din cutie,s`a asezat pe scaunul ei preferat pe care statea bunicul de fiecare data cand scria la biroul de mahon,a desfacut`o incet si a inceput sa citeasca. Incepea asa…. :”Scriu aceste randuri intr`o joi seara.E cam tarziu pentru astfel de marturisiri,dar nevoia de a pune pe foaie unele lucruri face ca ora sa fie absolute neglijabila.Originea si factorul declansator este faptul ca se incheie o etapa importanta din viata mea: terminarea celor 8 clase. Micuta mea draga ( ma gandesc acum la viitoarea nepoata pe care o voi avea) cand tu vei fi citind randurile acestea,eu voi fi plecat de mult din lumea aceasta in alta,poate mai putin vesela,dar cu siguranta mai linistita,mai senina.Sper sa fii indeajuns de mare ca sa intelegi ce iti spun.Daca totusi esti micuta,casca bine ochii,deschide`ti mintea si citeste cu atentie; s`ar putea sa`ti foloseasca ce`ti spun..
Sigur ca vei auzi,sau daca esti déjà eleva de gimnaziu,cu siguranta ai auzit din toate partile tot felul de texte,cum ca aceasta perioada este cea mai frumoasa din viata ta,ca aici se leaga cele mai trainice prietenii,ca o vei regreta mereu dupa ce se va termina,ca totul e roz,plin de floricele colorate,ca vei trai experiente inedite, ca vei cunoaste iubirea si vei simti mii de fluturi in stomac.Aiurea! E o pura inventie,un cliseu,propozitii goale de la continut,aruncate in aer,numai bune de ametit capul unui elev care trece un prag caruia I se livreaza inca de la intrare o atitudine gresita si derutanta. Intri timid pe o poarta mare,ai incredere in vidul care se deschide in fata ta, ai iluzii,esti un idealist convins,care crede in dreptate,corectitudine,in prietenie in sinceritate. Te asezi plin de speranta in ultima banca de pe randul de la geam si astepti sa vezi ce se intampla…
Trece un an si tu esti la fel.Nu observi nimic din rautatile care se intampla in jurul tau, e inca roz, dar putin mai sters, dar continuii sa sustii cu tarie bunatatea oamenilor,frumusetea florilor de mucegai pe care o poti descoperi in sufletele lor,faptul ca poti sa schimbi lumea.Ie implici,te zbati,te lupti si cu toate ca rezultatele se lasa asteptate ori nu sunt chiar cum ai sperat te multumesti cu atat,incepi sa te linistesti si sa deschizi ochii.Daca pana atunci admirai multi oameni,acum incep sa se rareasca. Incepan cu clasa a 7-a rozul dispare cu totul, fiind inlocuit de un gri inchis,uneori un gri colorat. Amurgul idolilor cu trupurile de lut e un apogeu, in perioada de inflorire.Astfel ca asisti la un splendid apus,care lasa urme adanci in sufletul tau, unele de nesters.Tristele reverii secundate de furii crescande pe masura ce descoperi mizeria umana,nedreptatea,ipocrizia,meschinaria,minciuna,snobismul.Toate culmineaza in cel din urma an in care o resemnare,indelung evitata si combatuta, pune stapanire pe tine.Iti dai seama ca fie te implici, fie ca te revolti,fie ca ripostezi cu cinism sau cu buna vointa si tolerant,totul ramane la fel.
Ti`e sila sa te lupti cu morile de vant si in cele din urma incerci sa te intorci mai mult spre tine,sa vezi ce iti place,ce iti doresti sa faci in continuare.Ce durere trebuie sa accepti..Nu esti tu cel care poate sa`i duca munca mai departe asa ca te retragi in coltul tau,incercand a trasa liniile propriului drum.Micuta mea,sa nu lasi cuvintele mele sa te descurajeze.Fi hotarata ,desi, sa fii egoista si extrem de buna in acelasi timp. Nimic nu e ceea ce pare ( cum spune acest citat dintr`o carte superba pe care o vei citi la timpul potrivit).. asa ca ai rabdare,analizeaza cu atentie,dar nu uita sa`ti urmezi inima oriunde te`ai duce,pentru ca ea este singura care stie exact ce trebuie sa faci. Razi si bucura`te plangi si fi trista.Alegeti oamenii care sa`ti fie alaturi si nu`ti pierde timpul cu acela care nu este dispus sa si`l petreaca cu tine,,Iubeste si destesta, fi toleranta si cinica, fi dreapta,copil intelept.. fii ceea ce esti.Indiferent unde voi fi, ca sa vorbesti cu mine nu trebuie decat sa inchizii ochii si sa spui incet in gand : “Bunicule unde esti?”..
Copila inchise ochii si murmura:”Bunicule unde esti, acum?”Nemaiasteptand a primi raspunsul, a adormit cu capul pe bratul stang si cu hartia atarnandu`I intredeschisa pe genunchi.Un vis incepea sa se contureze avand pe fundal un apus rosiatic ce imprastia o lumina difuza,sangerie,peste orasul care se pregatea de culcare….
"La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit."
Simt nevoia sa scriu, sa`mi pun pe hartie gandurile care zac in mintea mea.Stiti zilele cand va treziti tulburati dupa un vis si doriti pur si simplu sa scrieti ceva, sa mai umpleti timpul cu randuri? Ei bine azi este o zi ca acelea..
M`am trezit tulburata, ma uit la ceas si observ ca e ora 8:00 a.m , o zi de duminica.Duminica pentru mine inseamna relaxare, este calmul dinaintea furtunii..
Ce sunt visele? Unii oamenii spun ca sunt un amalgam de imagini care dainuie in mintea noastra, si noi fara sa vrem ne gandim la ele, altii spun ca toate visele ne caracterizeaza, reprezentand lucruri la care noi ne gandim.. Eu nu sunt de acord cu acestea... Unele vise pur si simplu nu au nici`o legatura cu mine, le visez pur si simplu... Partea "proasta"e ca acele vise sunt extrem de ciudate si reprezinta lucruri la care credeti`ma nu ma gandesc absolut deloc, din contra incerc sa le evit:| . Cand am un asemenea vis, toata ziua imi trec imaginile lui prin minte, vrand parca sa ma chinuie, sa`mi spuna "Hei tu? Mai ti minte ce vis ai avut aseara?" Si oricat de mult ma impun si spun "Numai vreau!" ele tot imi apar in minte, facandu`mi in ciuda..
Si atunci imi pun intrebarea.. "Daca nu vreau sa visez acel lucru atunci de ce imi tot apare in minte?" Si ma gandesc mai bine... Poate ca subconstientul meu se gandeste in procent de 1 % la acel lucru, undeva intr`un coltisor se gandeste si la acea "varianta" Asta dovedeste ca noi oamenii nu ne putem controla de multe ori sentimentele.. Pornim pe un drum pe care nici nu`l cunoastem, ne avantam fara sa ne uitam in stanga si`n dreapta iar apoi ne afundam in gropile lui pentru ca noi "nu privim in jos, doar sus"...
Ultimele zile de vacanta.. Trec si acestea repede si se apropie scoala;;) Sincer nu pot spune ca este asa de rau ca incepe sau ca imi pare asa de rau ca se termina vacanta
Recunosc o sa`mi fie dor o perioada de zilele acestea lejere de vacanta, cand te trezesti, lenevesti in pat cu laptopul in mana, scriind pe blog , citind, petrecandu`ti timpul cu prietenii pe afara... Dar dupa cum stim cu toti nu exista doar "bine" ( de aici sa nu intelegi ca scoala e ceva rau ).. Avem nevoie si de aia, degeaba tot aud comentari aspre la adresa ei.. chiar daca situatia privind munca in Romania este una destul de dezavantajoasa pentru noi, tot trebuie sa avem scoala, si niste cunostinte solide in spate.
Prima zi de scoala este o zi speciala, este ziua cand inca de dimineata (orele 8:00,9:00) vezi mergand pe strada cu capul sus, imbracati in uniforma si avand in spate un gheozdanel cu fel si fel de desene animate copii pasind in prima etapa din viata lor..
De fiecare data cand vad un asemenea copilas trecand prin fata balconului meu imi amintesc ca odata eram si eu asa.Plina de emotii, un buchet de flori in mana, gheozdanelul colorat si uniforma intram pe o poarta mare, unde toata lumea ma privea..
Degeaba orice inceput e frumos si are splendoarea sa..
Asadar sa speram ca va fi un an bun:-? vom infrunta si mai ales vom iesi invingatori din competitiile care ne apar in cale..
Am dorit sa fac o postare avand in vedere meciul Romania-Franta.. Cu
toate ca nu a fost cel mai stralucit meci al Romaniei ;)) si inca este
loc de muuuuuuult mai bine, mi`a placut in schimb stadionul cel nou:-?..
Ceea
ce mi`a displacut, si mi s`a parut de`a dreptul jenant.. a fost
intonarea imnului de catre Marcel Pavel.. Cum naiba sa gresesti
versurile imnului?;)) Chiar asa de rau am ajuns.. A doua zi cand am
pornit tv`u am avut ocazia sa vad si raspunsul lui la aclamtiile
publicului "Dacă spuneam "Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un
nume/Triumfător în lupte, un nume de Traian!", se interpreta politic." .. Cum poate sa dea o asa explicatie?
Atat de rau am ajuns noi romanii incat sa numai putem fi capabili sa intonam propriul imn? :| .. Credeti ca interesa pe cineva de presedintele tarii Traian? Va spun eu ca nu..
Mi`a placut extraordinar de mult interpretarea Andrei a imnului Romaniei la meciul de box a lui Bute.Din punctul meu de vedere a fost o interpretare splendid, o voce superba care nu s`a ferit sa spuna ultima strofa sau nu a gresit versuriile in fata miilor de oameni care o priveau in acel moment..
Ce pot spune Romania ajunge atat de rau incat nici macar imnul care este o valoare sacra, nu o sa`l putem intona...Si vor mai fi si altele cu siguranta..
Prietenii... Oamenii care probabil ocupa pozitia 2 (dupa familie) in viata unui om..Oamenii carora le acordam asa de multa importanta ca intr`un final sa realizam ca tot familia e alaturi de noi cel mai mult..Suntem adolescenti, perioada care trebuie sa fie cea mai frumasa din viata noastra.. perioada in care trebuie sa avem asa de multi prieteni si amici incat sa numai fim capabili sa`i putem numara.. Dar stiti ce? E o pura inventia asta! Un cliseu ieftin..! Cine are asa de multi prieteni? ..Nimeni... Oare de ce? Buna intrebare.. Cu toate ca subiectele legate de adolescenta, de prietenie, de iubire, sunt cele mai importante altii nu le acorda deloc atentie.. Dau cu piciorul in tot si uita cine le`a fost alaturi in clipele (sa le spunem dificile).
E atat de greu sa ai un prieten bun in zilele noastre incat uneori vrand sa atingi acel ideal ne mintim singuri spunand "El|Ea este cel|cea mai bun|a prieten|a ".. Nu va lasati dusi de impulsul momentului, odata ce timpul trece, descoperim ca nici`un cuvant din cele spuse nu e adevarat ;)).. Si credeti`am chiar doare uneori;))..
Prietenii sunt o comoara.. o comoara atat de valoroasa incat este pastrata intr`un cufar si ascunsa undeva departe.. Cu greu dam de ea..Si totusi dc nu putem spune cu tarie "Am prieteni adevarati?" ..O intrebare care ar trebui sa apara pe prima pagina a ziarelor..( in loc de averea sau de bogatia cuiva... ) Nu putem spune ,sau recunoaste, aceasta pentru ca undeva in adancul sufletului nostru stim ca nu e asa;)) Stim ca ne mintim singuri si ca mai devreme sau mai tarziu ne vom da seama de asta..
Cand am fost vreodata suparata din cauza prietenilor sau cand am avut vreodata sentimentul ca nu am nici unul.. in gandul meu mi`au venit vorbele tatalui.. " tata este cel mai bun prieten" auzeam des fraza asta cand eram mica.. desi atunci nu`i dadeam importanta am ajuns azi sa trag concluzia ca avea mare dreptate. El este.. si asta prin faptul ca nu a uitat niciodata de mine si a fost acolo pentru mine cand avea nevoie de cineva pur si simplu sa fie alaturi langa umarul meu:D
Anyway.. consider ca un om dovedeste ca este puternic atunci cand reuseste in viata datorita propriilor eforturi..
"Prietenii niciodată nu te trădează, numai persoanele pe care le credeai prietene."
1 August.. zilele de vacanta se scurg asa de repede incat avem impresia ca toata lumea se afla intr`o clepsidra al carei nisip curge lin ;;) Incep deja sa ma gandesc la toamna :-? poate pentru ca nu e o zi intocmai de vara.. Norii apasatori si o mireasma diferita..
S`au dus zilele speciale in care eram impreuna, in care radeam chiar din orice si in care sentimentul placut al bucuriei plutea in aer.. Atat de repede trec acele clipe, incat cu disperare incercam sa ne mai agatam de ele..in Zadar..
Vacanta? Nu va faceti griji, se duce si ea imediat, trece ca o corabie a carei capitan Jack Sparrow o manuieste spre alte zari, in cautarea altei aventuri.. Si asa se schimba.. alt anotimp, alte ganduri;;) Insa noi ramanem la fel,aceeasi caldura in suflet ,dornici de o noua aventura ( precum Jack ).
Si chiar daca e greu uneori, nu renuntam ;;) Mergem inainte cu toata puterea, fiind convinsi ca undeva "acolo" vom intampina mai mult bine;;)!
Asa ca sa ne suim pe punte, cu ochii privind inainte si sa pornim spre alte zari ,in cautarea binelui ;;)!
O alta zi in care parca cursul normal (rutina) si`a pierdut rostul.. Si sti de ce? Pentru ca ma gandesc la tine,( la naiba ) , mereu la tine ..Gandurile mele sunt duse departe vrand parca sa`mi iasa din minte, sa zburde spre culmile fericirii.. Ma gandesc la tine mereu..Pur si simplu ,nu mie te pot scoate din minte ..
Ma mint in fiecare zi incepand de dimineata “ Azi nu sunt suparata, azi fara ganduri spre tine..AZI NU!” .Dar nu trec 5 minute iar gandurile mele strabat din nou drumul care ajunge la tine..E ca si cum ti`ai impune un lucru insa stii pana in adancul sufletului ca nu poti trai fara el.. Iata astfel, ca avem in viata noastra persoane atat de speciale incat ne gandim la ele tot timpul..
Dimineata ,amiaza, seara, noapte, oricand, stam cu orele pe patul moale tinand o perna in mana si uitandu`ne la tavan. ( Va spun sincer ca eu cateodata am impresia ca s`a saturat de mine.. de cate ori nu il transform in oglinda, si de cate ori nu`l privesc ore in sir vrand parca sa`i vorbesc si sa ma asculte ), eventual c`un servetel in mana.. Cand intra cineva in camera ne prefacem instinctiv ca stranutam sau ca am racit pentru a nu lasa sa se vada altceva..
Si de ce ne pasa asa mult? Pentru ca suntem oameni, ne gandim la cei care ne inconjoara, la momentele pe care am vrea sa le reinviem sau pur si simplu aspiram spre “mai bine”.
"That should be me Holdin' your hand That should be me Makin' you laugh That should be me This is so sad That should be me That should be me That should be me Feelin' your kiss
As putea spune ca este filmul preferat..O povestea de`adreptul superba care pe mine m`a impresionat extrem de mult inca de la prima vizionare. Multi considera ca filmele sunt doar un prilej de a`ti ocupa timpul atunci cand nu ai ce face, cand se instaleaza “ plictiseala”.. Insa daca privim mai atent, vom observa ca din fiecare film invatam cate ceva..,si fiecare film are ceva “ special” sau “pus deoparte”.
Multe filme din ziua de azi contin un final fericit, un “happy`end” sau incearca sa aspire catre el intr`un mod placut pentru a impresiona publicul…Pe mine insa ma atrag mai mult filmele cand aceasta parte lipseste cand happy`endul este inlocuit de o morala, si uneori de lacrimi..
Cand am vazut acest film prima data ( persoana cea mai draga mie, tata, mi l`a aratat, bineinteles), si cand era la inceput, nu i`am acordat o atentie foarte mare, credeam ca este exact ca celelalte filme cu razboaie si cu multe victime, pe parcurs insa.. mi-am dat seama ce morala si ce invatatura contine filmul..
Pana si replicile pe care le spun actorii ni s`ar potrivi fiecaruia ..
In concluzie pentru mine este un film de nota 10. Curaj,dramatism, rasturnari de situatie si lupte de gladiatori. Maximus (Russell Crowe) este generalul devenit sclav, gladiator si mai apoi erou. Perfect interpretat, perfect regizat, cu imagini care iti taie efectiv rasuflarea si scene de lupta extraordinare. Discursul lui Maximus in pragul primei batalii din Germania, momentul cand isi scoate coiful in arena amutita de uimire, finalul plin de dramatism, sunt doar cateva din scenele care trebuie mentionate. Restul...e tacere....iar promisiunea de a-l revedea....cu prima ocazie....o voi face fara sa ezit.
“What we do in life echoes in eternity! “ Russel Crowe (Maximus) GLADIATORUL..
Deobicei doctorii spun "Daca ramai optimist, esti pe jumatate vindecat".. Oare este chiar asa?
Cat de optimist poti fi cand totul in jurul tau este un loc desenat in negru si aromatizat cu un miros al neincrederii?
Oare viata este chiar roz? Sau depinde de starea noastra de spirit aceasta culoare?
Sunt de parere ca viata se incadreaza undeva la mijloc privind linia culorilor...
De ce nu este viata in totalitate roz? Pai sa va spun.. viata implica probleme,nopti nedormite din cauza stresului, greutati,dificultati.. fel si fel de minusuri...
Cei trecuti prin viata, ajunsi deja la o varsta inainta probabil ca imi vor da dreptate, sau ma vor contrazice spunanand ca viata este de partea opusa..
Cu toate acestea un lucru este cert, optimismul variaza in functie de individ.. in functie de rationamentul fiecaruia..Cand prezentul ne doare sau ne aflam intr`o situatie dificila, aruncam instinctiv o privire spre partea opusa,dramatizand si cautand parca un raspuns..
Dar oare n`ar trebui sa ne bucuram de viata in sensul ei cel mai profund?
Oamenii au uitat cu totul ca li s`a facut un dar coplesitor : Cel de a exista in minunea lumii de a fi vii de a fi constienti de sine, ei nu`si mai pun niciodata intrebari ca " Defapt cine sunt eu ?"
Optimismul ar trebui sa rasara in sufletul tuturor si la un momentdat sa ocupe un loc important in viata noastra.
. Sau ar trebui ca noi oamenii sa`i acordam mai multa atentie? ...
Ramane de vazut
"Ce este optimismul? Este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău."
Versurile lui de o frumusete rara.. Nici`un poet nu a reusit sa ma faca sa ma simt atat de bine ca Eminescu cand ii citesc poeziile..
Ieri am decis sa fac o vizita lacului. Mi`am dat si mai bine seama ca noi romanii nu stim sa apreciem ceea ce avem, si nu stim sa ne valorificam propria cultura..
Un alt lac al lui Eminescu cu siguranta numai este si sunt sigura ca orice copil sau adult din tara asta, daca nu si din strainatate, a citit macar o poezie de`a lui, si a ramas impresionat de limbajul si de limpezimea cu care scria operele literare..
Oare de ce nu`i acordam mai multa atentie lacului? Este adevarat ca sunt privelisti superbe, pe care toti ar trebui sa le vedem macar o data in viata si sa ii aducem un omagiu acestui mare poet al literaturii.
Razele solare care se oglindesc in luciul lacului te indeamna parca sa te opresti cateva clipe si le admiri.. Padurea care a ramas neschimbata doreste si ea putina atentie..
Ma asteptam sa zaresc mai multi oameni interesati de soarta acestui mare poet al Romaniei, dar n`a fost asa..
Se pare ca lacul si frumusetea padurii nu sunt suficiente pentru a atrage privirile spectatorilor, si sa stiti ca in mare parte este si vina noastra.. Daca am fi avut mai multa grija de ele si n`ar mai exista nepasarea poate ca altfel ar fi situatia..
Eminescu a pastrat un loc in fiecare poezie a lui Lacului.. Credeti ca a facut aceasta pentru ca era nepasator frumusetilor lacului? Nu.. a facutaceastapentru ca de acolo au venit majoritatea ideile,a fost o adevarata sursa de inspiratie, un colt minunat de natura..
Ce se va intampla de acum incolo cu locul preferat al poetului unde se retragea pentru a compune?..
Doar noi stim..
Oare vom gasi solutii pentru a reinvia aceasta poveste? ...
"Mihai Eminescu? Un mare poet pe care astăzi nimeni nu-l mai plăteşte, dar îl exploatează toţi."
Poate ca ati fost si voi intr`o situatie in care ati simtit ca toate merg prost .Ca oricat de mult ai incerca,oricat de mult te`ai zbate trebuie doar sa te multumesti cu ceea ce ai,sa ramai acolo unde esti..
Noi oamenii.. suntem de multe ori egoisti, primim totul insa vrem mereu mai mult.. Si ce facem in aceasta situatia? Va spun eu.. Ne plangem… Nu exista “nu pot!”.. Daca lasam ochii in pamant si spunem “ asta este” nu vom ajunge nicaieri..E frumos sa te plangi.. Te compatimeste lumea,esti in centrul atentiei dar cam atat.. Lumea pleaca acasa si tu ramai cu plansul..
Si dupa cum spunea o persoana foarte speciala mie “Chiar credeti ca Dumnezeu are timp sa se ocupe de viata fiecaruia in cele mai mici amanunte?”..Ei bine.. voi chiar credeti?:P
Daca asteptam sa ne cada totul din cer, vom fi dezamagiti amarnic. Din cer cade doar ploaia (in diverse forme). Fiecare avem o soarta proprie si un drum pe care vrand nevrand va trebui sa`l parcurgem..
Si cum la noi in Romania drumurile nu sunt deloc favorabile ,imaginati`va ca fiecare groapa este un obstacol.. Daca masina este in stare buna si solida atunci nu ii va fi greu sa treaca de el.. Insa o masina slaba,neingrijita ii va fi mai dificil...
Ei bine.. masinile simbolizeaza oamenii .Trebuie sa ne luptam mai mult.. sa credem mai mult in noi, fara a ne descuraja si fara a ne plange.. Daca vom face asta vom ajunge o “masina” adevarata care va putea cu usurinta sa treaca “obstacolele” vietii.
“The winner ain’t the one with the fastest car its the one who refuses to lose”
Se intamplase mai demult.Era o fata obisnuita,sau cel putin asa se considera, insa oricine o vedea ar fi spus ca este caracterizata printr`un cuvant “ LUX” .Luxul reprezinta o situatie financiara deosebita si un stil de viata diferit.. acea piesa a puzzelui care lipseste de la majoritatea oamenilor.Insa pentru ea nu contau toate acestea.Sa nu credeti ca era nepasatoare, si`ar fi impartit toata averea cu oamenii sarmani loviti de soarta.. doar ca acest lucru era imposibil..
Fiind mica,netrecuta prin intamplarile,gandurile,drumurile vietii ,considera ca avea viata perfecta si ca nu`I va mai trebui nimic..Asa suntem toti la inceput,in minunata parte a vietii,in copilarie cand intreg universul pare un bol de sticla..
Mai tarziu cand mii si mii de alte usi I s`au deschis a dat peste un cuvant numit “Dragoste”..La prima vedere nu i`a dat prea mare importanta,crezand ca si acesta la fel ca bunurile materiale il va dobandi. Doar ca n`a fost asa..
Iubirea care provine din minte este intotdeauna ura.Nu este vorba neaparat de cele doua cuvinte,este vorba intotdeauna de acelasi cuvant: dragostea.
Fiecare cauta aceea iubire ce depaseste dragostea si ura.Dar din nefericire cautarea are loc prin intermediul mintii si totul duce la nefericire..Este ca si cum cineva si`ar folosi ochii pentru a asculta muzica,realizand faptul ca astfel nu poate percepe nici`un sunet..Asa folosim si noi gresit instrumental.Noi folosim mintea nu inima..
Cu toate acestea ,fata si`a dat seama, ca in viata nu le poti avea pe toate..Toti avem minusuri mai mici sau mai mari.. Uneori acestea sunt asa de mici incat multa lume nu le observa si poate ca nici noi nu le bagam de seama.. Dar ele sunt.. Si la un momentdat isi vor face simtita prezenta.. Pentru ca..
Viata perfecta nu exista,omul trebuie sa treaca prin toate in acest drum.. trebuie sa lupte,sa planga, sa rada ,sa simta necazurile imprastiate, sa treaca printr`o drama la un momentdat,sa iubeasca, sa fie iubit, sa se bucure de momentele placate si sa se zbata pentru o viata mai buna..
Poate ca mai tarziu si fata va intelege acest lucru..
Viata te poate impinge acolo unde te astepti mai putin.. dar un lucru este cert esti acolo unde iti este scris..
Asa ca..
"Uita-te la viata prin parbriz, nu prin oglinda retrovizoare."
Am intalnit in scurta mea existenta de pana acum, nenumarati oameni.. Insa putini au fost cei speciali ...Oameni simpli,oameni afectati,oameni grabiti, speriati parca de propria soarta si de propriul destin..oamenii ocupati, prea ocupati cu propriile probleme pentru a`si deschide ochii spre orizont..
Cu toate acestea am avut norocul sa dau si de persoane speciale,memorabile,calde,care pur si simplu timpul nu vrea sa le stearga amintirea care zace in mintea mea alaturi de mii si mii de alte idei.
Poate ca acele persoane mi`au schimbat perspectiva de gandire,sau poate doar m`au facut sa ma maturizez ..Uneori vorbele unui om nu pot trece neobservate, chiar daca nu vrei sa le acorzi atentie parca sunt niste luminite rasfirate in minte si care te sfatuiesc sa te opresti din "rutina" zilnica si neinsemnata de multe ori.. si sa le asculti. La inceput vei avea senzatia ca acele vorbe n`au nimic de a face cu tine.. Te vezi intr`o lume paralela cu totul fata de ele.. Asa mi s`a intamplat si mie.. Iar peste un timp m`a lovit parca un val al cuvintelor,atentionandu`ma..
Oare nu am avea ceva de invatat din vorbele celorlalti? Chiar nu avem timp sa ascultam si alte trairi?
"Orice vis poate fi transpus în viaţă de către cei care sunt destul de puternici pentru a crede în el."
In primul rand as vrea sa salut lumea noua a blogurilor! Sper sa nu ma plictisesc prea repede de ea...si mintea sa`mi stea la diferite idei pe care as vrea sa le impart cu voi:-*! E destul de frumos pe aici, insa sper ca aceste aparente sa nu insele.. :D
