GLADIATORUL...
As putea spune ca este filmul preferat..O povestea de`adreptul superba care pe mine m`a impresionat extrem de mult inca de la prima vizionare. Multi considera ca filmele sunt doar un prilej de a`ti ocupa timpul atunci cand nu ai ce face, cand se instaleaza “ plictiseala”.. Insa daca privim mai atent, vom observa ca din fiecare film invatam cate ceva..,si fiecare film are ceva “ special” sau “pus deoparte”.
Multe filme din ziua de azi contin un final fericit, un “happy`end” sau incearca sa aspire catre el intr`un mod placut pentru a impresiona publicul…Pe mine insa ma atrag mai mult filmele cand aceasta parte lipseste cand happy`endul este inlocuit de o morala, si uneori de lacrimi..
Cand am vazut acest film prima data ( persoana cea mai draga mie, tata, mi l`a aratat, bineinteles), si cand era la inceput, nu i`am acordat o atentie foarte mare, credeam ca este exact ca celelalte filme cu razboaie si cu multe victime, pe parcurs insa.. mi-am dat seama ce morala si ce invatatura contine filmul..Pana si replicile pe care le spun actorii ni s`ar potrivi fiecaruia ..
In concluzie pentru mine este un film de nota 10. Curaj,dramatism, rasturnari de situatie si lupte de gladiatori. Maximus (Russell Crowe) este generalul devenit sclav, gladiator si mai apoi erou. Perfect interpretat, perfect regizat, cu imagini care iti taie efectiv rasuflarea si scene de lupta extraordinare. Discursul lui Maximus in pragul primei batalii din Germania, momentul cand isi scoate coiful in arena amutita de uimire, finalul plin de dramatism, sunt doar cateva din scenele care trebuie mentionate. Restul...e tacere....iar promisiunea de a-l revedea....cu prima ocazie....o voi face fara sa ezit.
“What we do in life echoes in eternity! “ Russel Crowe (Maximus) GLADIATORUL..
