Christmas

Hai.. Hai sa ne scufundam in oceanul minciunilor, sa mintim pe toti, sa ne batem joc si sa uitam sa fim oameni. Hai sa mergem in prapastia" nimicului", sa escaladam muntii cei mai inalti ai "prieteniei false" si sa savuram gustul amar al" neincrederii".Hai sa uitam de toti, de toate, sa uitam ca noi avem o viata si`o soarta, sa dam cu piciorul la toti din jurul nostru. Hai ca nici macar sa nu ne mai uitam inapoi. Hai sa inaintam in ploaia " deznadejdei" , lacrimile sa ne curga pe obraz si sa nu spunem" Imi pare rau". Hai sa uitam de cei care ne`au facut candva un bine, sa lasam "orgoliul" sa ne domine pana la ultima particica. Sa simtim pulsul inimii atat de tare incat sa fie singurul sunet auzit in zare. Hai sa ne comportam "indiferent" , sa calcam peste orice zambet, vorba buna.. Sa lasam "MANDRIA" sa puna stapanire pe toata fiinta noastra, s`o simtim adanc sub piele.

Hai sa fim nepasatori, sa trecem pe langa un prieten neprivindu`l in ochi si sa  ne continuam drumul. Hai sa mergem in desertul "sentimentelor" sa dam de ura, de scarba, de sila. Sa le lasam sa patrunda in firea noastra. Hai sa mergem dupa acest model.

Hai sa nu ne fie mila de nimeni! Si nimic! Sa fim un adevarat scut. Hai sa`i dominam pe altii, sa le aratam adevarata fata a "omului" .

In final Hai sa adormim si sa ne trezim cu gandul ca" Vine Craciunul"...!

What Dreams May Come

 Barca pluteste lin pe apa fiind privita cu stupoare de soarele ce se intrezareste pe bolta. Imi ridic privirea si observ ca totul este de fapt o paleta de culori, ca si cum cineva ar desena iar eu as trai emotia pe propria piele.Subconstiinta mea imi spunea sa ma bucur, am ajuns intr`un loc minunat, insa eu ramaneam sceptica. Nu stiam unde ma aflu si nu`mi venea sa cred ochilor taramul pe care eu vasleam acum in speranta de a ajunge la mal si de a calca iarba de`un verde crud.
   Soarele ma urmearea la fiecare pas oferindu`mi calmul si mangaierea de care aveam nevoie. Vantul lin imi rasufla prin parul negru iar eu priveam inainte mirandu`ma. Cu cat inaintam imi dadeam si mai mult seama ca am ajuns in rai, doar acest loc ar putea fi atat de plin de culoare...
   Totusi un fior imi trecea prin minte.. De ce sunt singura?... De ce nu vad pe nimeni?.. Nici`un raspuns, cobor din barca. Dintr`o data am simtit ca alunec, ma uit in jos si observ ca cizmele mele erau murdare de`un verde crud. Ating cu palma iarba si imi dau seama ca nu e nimic altceva decat culoare.Culoarea pura...Asta e universul meu? Propriul meu rai?... Pot controla tot ce se intampla?.. Nu stiam,eram confuza..
  Am inceput sa ma plimb pe insula, nisipul era de`un galben foarte deschis si luminos ,aceasta culoare se imprima in cizmele mele..Aveam atat de multe intrebari in minte incat numai stiam ce sa fac cu ele...
In jurul meu totul era mirific. Culorile calde imi ofereau o senzatie placuta, de siguranta..
Totusi ma simteam singura, nu era nimeni care sa`mi prezinte locul in care ma aflu , care sa ma dumireasca sau pur si simplu care sa stea langa mine... O pasare a trecut rapid in zbor, m`a privit nedumerita, iar apoi s`a inaltat pe bolta de`un albastru imaculat.
   Lumina, totul in jurul meu era plin de lumina... Nu`mi venea sa cred ca tocmai eu am ajuns intr`un asemenea loc. O lacrima mi s`a ivit pe obraz ca mai apoi cazand sa se afunde in culoarea galbena a nisipului.M`am asezat pe`o stanca privind apa lina si am inceput sa ma gandesc.Nu`mi puteam aranja lucrurile in minte, soarele incepea incet incet sa apuna iar imaginea pe care o vedeam in fata ochilor incepea sa ma inspaimante.Culorile din jur prindeau o nuanta mai inchisa, iar la inceput m`am speriat.. Ce trebuia sa fac? Vroiam din rasputeri sa opresc apusul, sa`l las asa, predominanta fiind culoarea deschisa, dar in zadar, n`am reusit... Frica m`a cuprins..Am simtit pulsul dincolo de focul care imi ardea in piept si mi`am dat seama ca mi`am gasit din nou inima.Speranta..Auzul imi deveni din ce in ce mai clar si mi`am putut numara bataile agitate si puternice ale inimii pentru a marca timpul.
Nu mi`am dat seama ca ma tinea cineva de mana, pana cand nu am simtit o strangere usoara.Pielea era perfect neteda calda.M`am intors, un barbat inalt m`a intampinat c`un ranjet urias pe fata si mi`a spus" Iti voi explica eu totul" Zambetul lui ma linisti si ma facu sa inteleg.Acesta era raiul..

                                                       (Compunere inspirata din filmul What Dreams May Come, film pe care il recomand)

Mon cher...

Mon cher..

D’onze minutes et sept seconds   je reste  avec un stylo dans la main. Je regarde  la plume  qui est  sec , je ne peux pas l'utiliser, est inutile pour le moment. Enfin, elle semble qu' veut  ecrit  ces mots.

..   Je suis désolé de ne pas t'avoir écrit depuis si longtemps. Je veux revanche. Je veux  invites dans mon pays, exactement dans ma ville.  Je ne sais pas comment tu sens, me je suis excite. Rappelles tu comment nous avons rencontré  et le chemin  gue nous avons parcouru  depuis le premier bonjour?  Cette route pleine des larmes,des sourires.. Il a  change beaucoup des choses  depuis. 

Je t`invit  ici pour  revivons cette moments. Le parc rénové est superbe et est  prepares pour  nos promenades. J'aimerais aller visiter le musée de Mihai Eminescu et son lac. Je vais le faire à nouveau visite de la ville.

Bien que la vie  a porté lion l'un de l'autre tu feras toujours  une partie de ma vie,  et j'espère que  je ferai aussi dans ta vie..

 Merci pour ta amitié, pour ton sourires doux et ton embrassement chaude.. et j'espère que  tu accepteras ma invitation dans ma ville.

J t’envoie tout mon amour..

Ta ami Teodora..

    P.S " Scrisoare redactata in clasa a 8-a ! Stiu ca daca profesoara de franceza s`ar uita pe blog in momentele acestea ar fi mandra de mine:))! Insa am redactat scrisoarea si aici pentru ca are ceva in ea ce`mi place si imi ofera o senzatie placuta atunci cand o citesc.Daca mai sunt greseli ,imi cer scuze, franceza nu e punctul meu forte!":-*

Un Bilet...

... Ca sa incep cu inceputul (cum se spune), vreau sa anunt  ca este o povestire mai lunga, insa daca iti vei face timp sa citesti poate te vei regasi in aceste randuri...

Un Bilet…

Intr`o cutie nu foarte mare, acoperita cu catifea  ce fusese intr`un timp rosie,insa acum se vedeau doar urme ale culorii, pe care se asezase un strat usor de praf, erau tot felul de hartii,un caiet cu foile rupte,ingalbenite de vreme si o agenda in care abia se distingea un scris potrivit ca marime,insa cu litere rotunjite pline, care sugerau ca autorul era un om vesel,ordonat,inteligent,comunicativ,caruia ii placea sa stea de vorba cu oamenii,sa`I cunoasca si  sa investeasca in sufletele lor. Sub caiet se afla o hartie de un albastru deschis,aproape sters,care atragea atentia.Copila de 12 ani a fost atrasa imediat de ea,hartia parca avea ceva magic, de cum o atingeai,simteai un imbold impetuos de a despaturi si de a o citi. Chiar daca n`ai fi deloc un om curios,te`ai fi transformat instantaneu in cel mai mare dintre curiosi.

Fata a scos cu grija hartia din cutie,s`a asezat pe scaunul ei preferat pe care statea bunicul de fiecare data cand scria la biroul de mahon,a desfacut`o incet si a inceput sa citeasca. Incepea asa…. :”Scriu aceste randuri intr`o joi seara.E cam tarziu pentru astfel de marturisiri,dar nevoia de a pune pe foaie unele lucruri face ca ora sa fie absolute neglijabila.Originea si factorul declansator este faptul ca se incheie o etapa importanta din viata mea: terminarea celor 8 clase. Micuta mea draga ( ma gandesc acum la viitoarea nepoata pe care o voi avea) cand tu vei fi citind randurile acestea,eu voi fi plecat de mult din lumea aceasta in alta,poate mai putin vesela,dar cu siguranta mai linistita,mai senina.Sper sa fii indeajuns de mare ca sa intelegi ce iti spun.Daca totusi esti micuta,casca bine ochii,deschide`ti mintea si citeste cu atentie; s`ar putea sa`ti foloseasca ce`ti spun..

Sigur ca vei auzi,sau daca esti déjà eleva de gimnaziu,cu siguranta ai auzit din toate partile tot felul de texte,cum ca aceasta perioada este cea mai frumoasa din viata ta,ca aici se leaga cele mai trainice prietenii,ca o vei regreta mereu dupa ce se va termina,ca totul e roz,plin de floricele colorate,ca vei trai experiente inedite, ca vei cunoaste iubirea si vei simti mii de fluturi in stomac.Aiurea! E o pura inventie,un cliseu,propozitii goale de la continut,aruncate in aer,numai bune de ametit capul unui elev care trece un prag caruia I se livreaza inca de la intrare o atitudine gresita si derutanta. Intri timid pe o poarta mare,ai incredere in vidul care se deschide in fata ta, ai iluzii,esti un idealist convins,care crede in dreptate,corectitudine,in prietenie in sinceritate. Te asezi plin de speranta in ultima banca de pe randul de la geam si astepti sa vezi ce se intampla…

Trece un an si tu esti la fel.Nu observi nimic din rautatile care se intampla in jurul tau, e inca roz, dar putin mai sters, dar continuii sa sustii cu tarie bunatatea oamenilor,frumusetea florilor de mucegai pe care o poti descoperi in sufletele lor,faptul ca poti sa schimbi lumea.Ie implici,te zbati,te lupti si cu toate ca rezultatele se lasa asteptate ori nu sunt chiar cum ai sperat te multumesti cu atat,incepi sa te linistesti si sa deschizi ochii.Daca pana atunci admirai multi oameni,acum incep sa se rareasca. Incepan cu clasa a 7-a rozul dispare cu totul, fiind inlocuit de un gri inchis,uneori un gri colorat. Amurgul idolilor cu trupurile de lut e un apogeu, in perioada de inflorire.Astfel ca asisti la un splendid apus,care lasa urme adanci in sufletul tau, unele de nesters.Tristele reverii secundate de furii crescande pe masura ce descoperi mizeria umana,nedreptatea,ipocrizia,meschinaria,minciuna,snobismul.Toate culmineaza in cel din urma an in care o resemnare,indelung evitata si combatuta, pune stapanire pe tine.Iti dai seama ca fie te implici, fie ca te revolti,fie ca ripostezi cu cinism sau cu buna vointa si tolerant,totul ramane la fel.

Ti`e sila sa te lupti cu morile de vant si in cele din urma incerci sa te intorci mai mult spre tine,sa vezi ce iti place,ce iti doresti sa faci in continuare.Ce durere trebuie sa accepti..Nu esti tu cel care poate sa`i duca munca mai departe asa ca te retragi in coltul tau,incercand a trasa liniile propriului drum.Micuta mea,sa nu lasi cuvintele mele sa te descurajeze.Fi hotarata ,desi, sa fii egoista si extrem de buna in acelasi timp. Nimic nu e ceea ce pare ( cum spune acest citat dintr`o carte superba pe care o vei citi la timpul potrivit).. asa ca ai rabdare,analizeaza cu atentie,dar nu uita sa`ti urmezi inima oriunde te`ai duce,pentru ca ea este singura care stie exact ce trebuie sa faci. Razi si bucura`te plangi si fi trista.Alegeti oamenii care sa`ti fie alaturi si nu`ti pierde timpul cu acela care nu este dispus sa si`l petreaca cu tine,,Iubeste si destesta, fi toleranta si cinica, fi dreapta,copil intelept.. fii ceea ce esti.Indiferent unde voi fi, ca sa vorbesti cu mine nu trebuie decat sa inchizii ochii si sa spui incet  in gand : “Bunicule unde esti?”..

Copila inchise ochii si murmura:”Bunicule unde esti, acum?”Nemaiasteptand a primi raspunsul, a adormit cu capul pe bratul stang si cu hartia atarnandu`I intredeschisa pe genunchi.Un vis incepea sa se contureze avand pe fundal un apus rosiatic ce imprastia o lumina difuza,sangerie,peste orasul care se pregatea de culcare….

"La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit."

(Bruyere)

Visele...

    Simt nevoia sa scriu, sa`mi pun pe hartie gandurile care zac in mintea mea.Stiti zilele cand va treziti tulburati dupa un vis si doriti pur si simplu sa scrieti ceva, sa mai umpleti timpul cu randuri? Ei bine azi este o zi ca acelea..

    M`am trezit tulburata, ma uit la ceas si observ ca e ora 8:00 a.m , o zi de duminica.Duminica pentru mine inseamna relaxare, este calmul dinaintea furtunii..

    Ce sunt visele? Unii oamenii spun ca sunt un amalgam de imagini care dainuie in mintea noastra, si noi fara sa vrem ne gandim la ele, altii spun ca toate visele ne caracterizeaza, reprezentand lucruri la care noi ne gandim.. Eu nu sunt de acord cu acestea... Unele vise pur si simplu nu au nici`o legatura cu mine, le visez pur si simplu... Partea "proasta"e ca acele vise sunt extrem de ciudate si reprezinta lucruri la care credeti`ma nu ma gandesc absolut deloc, din contra incerc sa le evit:| . Cand am un asemenea vis, toata ziua imi trec imaginile lui prin minte, vrand parca sa ma chinuie, sa`mi spuna "Hei tu? Mai ti minte ce vis ai avut aseara?" Si oricat de mult ma impun si spun "Numai vreau!" ele tot imi apar in minte, facandu`mi in ciuda..

    Si atunci imi pun intrebarea.. "Daca nu vreau sa visez acel lucru atunci de ce imi tot apare in minte?" Si ma gandesc mai bine... Poate ca subconstientul meu se gandeste in procent de 1 % la acel lucru, undeva intr`un coltisor se gandeste si la acea "varianta" Asta dovedeste ca noi oamenii nu ne putem controla de multe ori sentimentele.. Pornim pe un drum pe care nici nu`l cunoastem, ne avantam fara sa ne uitam in stanga si`n dreapta iar apoi ne afundam in gropile lui pentru ca noi "nu privim in jos, doar sus"...

    

    

The last days

    Ultimele zile de vacanta.. Trec si acestea repede si se apropie scoala;;) Sincer nu pot spune ca este asa de rau ca incepe sau ca imi pare asa de rau ca se termina vacanta

    Recunosc o sa`mi fie dor o perioada de zilele acestea lejere de vacanta, cand te trezesti, lenevesti in pat cu laptopul in mana, scriind pe blog , citind, petrecandu`ti timpul cu prietenii pe afara... Dar dupa cum stim cu toti nu exista doar "bine" ( de aici sa nu intelegi ca scoala e ceva rau ).. Avem nevoie si de aia, degeaba tot aud comentari aspre la adresa ei.. chiar daca situatia privind munca in Romania este una destul de dezavantajoasa pentru noi, tot trebuie sa avem scoala, si niste cunostinte solide in spate.

    Prima zi de scoala este o zi speciala, este ziua cand inca de dimineata (orele 8:00,9:00) vezi mergand pe strada cu capul sus, imbracati in uniforma si avand in spate un gheozdanel cu fel si fel de desene animate copii pasind in prima etapa din viata lor..

    De fiecare data cand vad un asemenea copilas trecand prin fata balconului meu imi amintesc ca odata eram si eu asa.Plina de emotii, un buchet de flori in mana, gheozdanelul colorat si uniforma intram pe o poarta mare, unde toata lumea ma privea..

Degeaba orice inceput e frumos si are splendoarea sa..

    Asadar sa speram ca va fi un an bun:-? vom infrunta si mai ales vom iesi invingatori din competitiile care ne apar in cale..

Romania...

    Am dorit sa fac o postare avand in vedere  meciul Romania-Franta.. Cu toate ca nu a fost cel mai stralucit meci al Romaniei ;)) si inca este loc de muuuuuuult mai bine, mi`a placut in schimb stadionul cel nou:-?..

Ceea ce mi`a displacut, si mi s`a parut de`a dreptul jenant.. a fost intonarea imnului de catre Marcel Pavel.. Cum naiba sa gresesti versurile imnului?;)) Chiar asa de rau am ajuns.. A doua zi cand am pornit tv`u am avut ocazia sa vad si raspunsul lui la aclamtiile publicului "Dacă spuneam "Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/Triumfător în lupte, un nume de Traian!", se interpreta politic." .. Cum poate sa dea o asa explicatie?

    Atat de rau am ajuns noi romanii incat sa numai putem fi capabili sa intonam propriul imn? :| .. Credeti ca interesa pe cineva de presedintele tarii Traian? Va spun eu ca nu..

    Mi`a placut extraordinar de mult interpretarea Andrei a imnului Romaniei la meciul de box a lui Bute.Din punctul meu de vedere a fost o interpretare splendid, o voce superba care nu s`a ferit sa spuna ultima strofa sau nu a gresit versuriile in fata miilor de oameni care o priveau in acel moment..

   Ce pot spune Romania ajunge atat de rau incat nici macar imnul care este o valoare sacra, nu o sa`l putem intona...Si vor mai fi si altele cu siguranta..