joi, 23 iunie 2011

That should be me...


   O alta zi in care parca cursul normal (rutina) si`a pierdut rostul.. Si sti de ce? Pentru ca ma gandesc la tine,( la naiba ) , mereu la tine ..Gandurile mele sunt duse departe vrand parca sa`mi iasa din minte, sa zburde spre culmile fericirii.. Ma gandesc la tine mereu..Pur si simplu ,nu mie te pot scoate din minte ..
   Ma mint in fiecare zi incepand de dimineata “ Azi nu sunt suparata, azi fara ganduri spre tine.. AZI NU!” .Dar nu trec 5 minute iar gandurile mele strabat din nou drumul care ajunge la tine..E ca si cum ti`ai impune un lucru insa stii pana in adancul sufletului ca nu poti trai fara el.. Iata astfel,  ca avem in viata noastra persoane atat de speciale incat ne gandim la ele tot timpul..
   Dimineata ,amiaza, seara, noapte, oricand, stam cu orele pe patul moale tinand o perna in mana si uitandu`ne la tavan. ( Va spun sincer ca eu cateodata am impresia ca s`a saturat de mine.. de cate ori nu il transform in oglinda, si de cate ori nu`l privesc  ore in sir vrand parca sa`i vorbesc si sa ma asculte ), eventual c`un servetel in mana.. Cand intra cineva in camera ne prefacem instinctiv ca stranutam sau ca am racit pentru a nu lasa sa se vada altceva..
   Si de ce ne pasa asa mult? Pentru ca suntem oameni, ne gandim la cei care ne inconjoara, la momentele pe care am vrea sa le reinviem sau pur si simplu aspiram spre “mai bine”.


"That should be me
Holdin' your hand
That should be me
Makin' you laugh
That should be me
This is so sad
That should be me
That should be me
That should be me
Feelin' your kiss
 That should be me
Byin' you gifts
That should be me..."

( Justin Bieber`s lyrics )



vineri, 6 mai 2011

Gladiatorul...


GLADIATORUL...

 As putea spune ca este filmul preferat..O povestea de`adreptul superba  care pe mine m`a impresionat extrem de mult inca de la prima vizionare. Multi considera ca filmele sunt doar un prilej de a`ti ocupa timpul atunci cand nu ai ce face, cand se instaleaza “ plictiseala”.. Insa daca privim mai atent, vom observa ca din fiecare film invatam cate ceva..,si fiecare film are ceva “ special”  sau “pus deoparte”.
 Multe filme din ziua de azi contin un final fericit, un “happy`end” sau incearca sa aspire catre el intr`un mod placut pentru a impresiona publicul…Pe mine insa ma atrag mai mult filmele cand aceasta parte lipseste cand happy`endul este  inlocuit de o morala, si uneori de lacrimi..

Cand am vazut acest film prima data ( persoana cea mai draga mie, tata, mi l`a aratat, bineinteles), si cand era la inceput, nu i`am acordat o atentie foarte mare, credeam ca este exact ca celelalte filme cu razboaie si cu multe victime, pe parcurs insa.. mi-am dat seama ce morala si ce invatatura contine filmul..
Pana si replicile pe care le spun actorii ni s`ar potrivi fiecaruia ..


In concluzie pentru mine este un film de nota 10. Curaj,dramatism, rasturnari de situatie si lupte de gladiatori. Maximus (Russell Crowe) este generalul devenit sclav, gladiator si mai apoi erou. Perfect interpretat, perfect regizat, cu imagini care iti taie efectiv rasuflarea si scene de lupta extraordinare. Discursul lui Maximus in pragul primei batalii din Germania, momentul cand isi scoate coiful in arena amutita de uimire, finalul plin de dramatism, sunt doar cateva din scenele care trebuie mentionate. Restul...e tacere....iar promisiunea de a-l revedea....cu prima ocazie....o voi face fara sa ezit.


 “What we do in life echoes in eternity! “ Russel Crowe (Maximus) GLADIATORUL..

(Ce facem in viata are ecou in eternitate)

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Optimismul...

Deobicei doctorii spun "Daca ramai optimist, esti pe jumatate vindecat".. Oare este chiar asa?
Cat de optimist poti fi cand totul in jurul tau este un loc desenat in negru si aromatizat cu un miros al neincrederii?
Oare viata este chiar roz? Sau depinde de starea noastra de spirit aceasta culoare?
Sunt de parere ca viata se incadreaza undeva la mijloc privind linia culorilor...
De ce nu este viata in totalitate roz? Pai sa va spun.. viata implica probleme,nopti nedormite din cauza stresului, greutati,dificultati.. fel si fel de minusuri...
Cei trecuti prin viata, ajunsi deja la o varsta inainta probabil ca imi vor da dreptate, sau ma vor contrazice spunanand ca viata este de partea opusa..

Cu toate acestea un lucru este cert, optimismul variaza in functie de individ.. in functie de rationamentul fiecaruia..Cand prezentul ne doare sau ne aflam intr`o situatie dificila, aruncam instinctiv o privire spre partea opusa,dramatizand si cautand parca un raspuns..
Dar oare n`ar trebui sa ne bucuram de viata in sensul ei cel mai profund? 
Oamenii au uitat cu totul ca li s`a facut un dar coplesitor : Cel de a exista in minunea lumii de a fi vii de a fi constienti de sine, ei nu`si mai pun niciodata intrebari ca " Defapt cine sunt eu ?"
Optimismul ar trebui sa rasara in sufletul tuturor si la un momentdat sa ocupe un loc important in viata noastra.
.  Sau ar trebui ca noi oamenii sa`i acordam mai multa atentie? ...
Ramane de vazut
"Ce este optimismul? Este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău."
Voltaire

joi, 21 aprilie 2011

Eminescu...


                                Mihai Eminescu
Versurile lui de o frumusete rara.. Nici`un poet nu a reusit sa ma faca sa ma simt atat de bine ca Eminescu cand ii citesc poeziile..
Ieri am decis sa fac o vizita lacului. Mi`am dat si mai bine seama ca noi romanii nu stim sa apreciem ceea ce avem, si nu stim sa ne valorificam propria cultura..
Un alt lac al lui Eminescu cu siguranta numai este si sunt sigura ca orice copil sau adult din tara asta, daca nu si din strainatate, a citit macar o poezie de`a lui, si a ramas impresionat de limbajul si de limpezimea cu care scria operele literare..
Oare de ce nu`i acordam mai multa atentie lacului?  Este adevarat ca sunt privelisti superbe, pe care toti ar trebui sa le vedem macar o data in viata si sa ii aducem un omagiu acestui mare poet al literaturii.
Razele solare care se oglindesc in luciul lacului te indeamna parca sa te opresti cateva clipe si le admiri.. Padurea care a ramas neschimbata doreste si ea putina atentie..
Ma asteptam sa zaresc mai multi oameni interesati de soarta acestui mare poet al Romaniei, dar n`a fost asa..
Se pare ca lacul si frumusetea padurii nu sunt suficiente pentru a atrage privirile spectatorilor, si sa stiti ca in mare parte este si vina noastra.. Daca am fi avut mai multa grija de ele si n`ar mai exista nepasarea poate ca altfel ar fi situatia..
Eminescu a pastrat un loc in fiecare poezie a lui Lacului.. Credeti ca a facut aceasta pentru ca era nepasator frumusetilor lacului? Nu.. a facut aceasta pentru ca de acolo au venit majoritatea ideile,a fost o adevarata sursa de inspiratie, un colt minunat de natura.. 
Ce se va intampla de acum incolo cu locul preferat al poetului unde se retragea pentru a compune?..
Doar noi stim..
Oare vom gasi solutii pentru a reinvia aceasta poveste? ...



"Mihai Eminescu? Un mare poet pe care astăzi nimeni nu-l mai plăteşte, dar îl exploatează toţi."
Gavril  Stiharul
"Geniul n`are moarte,dar nici noroc..."
Mihai Eminescu

luni, 18 aprilie 2011

Masini..

Poate ca ati fost si voi intr`o situatie in care  ati simtit ca toate merg prost .Ca oricat de mult ai incerca,oricat de mult te`ai zbate trebuie doar sa te multumesti cu ceea ce ai,sa ramai acolo unde esti..
Noi oamenii.. suntem de multe ori egoisti, primim totul insa vrem mereu mai mult.. Si ce facem in aceasta situatia? Va spun eu.. Ne plangem… Nu exista “nu pot!”.. Daca lasam ochii in pamant si spunem “ asta este” nu vom ajunge nicaieri..E frumos sa te plangi.. Te compatimeste lumea,esti in centrul atentiei dar cam atat.. Lumea pleaca acasa si tu ramai cu plansul..

Si dupa cum spunea o persoana foarte speciala mie  “Chiar credeti ca Dumnezeu are timp sa se ocupe de viata fiecaruia in cele mai mici amanunte?”..Ei bine.. voi chiar credeti?:P

Daca asteptam sa ne cada totul din cer, vom fi dezamagiti amarnic. Din cer cade doar ploaia (in diverse forme). Fiecare avem o soarta proprie si un drum pe care vrand nevrand va trebui sa`l parcurgem..
Si cum la noi in Romania drumurile nu sunt deloc favorabile ,imaginati`va ca fiecare groapa este un obstacol.. Daca masina este in stare buna si solida atunci nu ii va fi greu sa treaca de el.. Insa o masina slaba,neingrijita ii va fi mai dificil...

Ei bine.. masinile simbolizeaza oamenii  .Trebuie sa ne luptam mai mult.. sa credem mai mult in noi, fara a ne descuraja si fara a ne plange.. Daca vom  face asta vom ajunge o “masina” adevarata care va putea cu usurinta sa treaca “obstacolele” vietii.

“The winner ain’t the one with the fastest car its the one who refuses to lose”
Dale Earnhardt

duminică, 17 aprilie 2011

Viata..

Se intamplase mai demult.Era o fata obisnuita,sau cel putin asa se considera, insa oricine o vedea ar fi spus ca este caracterizata printr`un cuvant “ LUX” .Luxul reprezinta o situatie financiara deosebita si un stil de viata diferit.. acea piesa a puzzelui care lipseste de la majoritatea oamenilor.Insa pentru ea nu contau toate acestea.Sa nu credeti ca era nepasatoare, si`ar fi impartit toata averea cu oamenii sarmani loviti de soarta.. doar ca acest lucru era imposibil..
Fiind mica,netrecuta prin intamplarile,gandurile,drumurile vietii ,considera ca avea viata perfecta si ca nu`I va mai trebui nimic..Asa suntem toti la inceput,in minunata parte a vietii,in copilarie cand intreg universul pare un bol de sticla..
Mai tarziu cand mii si mii de alte usi I s`au deschis a dat peste un cuvant numit “Dragoste”..La prima vedere nu i`a dat prea mare importanta,crezand ca si acesta la fel ca bunurile materiale il va dobandi. Doar ca n`a fost asa..
Iubirea care provine din minte este intotdeauna ura.Nu este vorba neaparat de cele doua cuvinte,este vorba intotdeauna de acelasi cuvant: dragostea.
Fiecare cauta aceea iubire ce depaseste dragostea si ura.Dar din nefericire cautarea are loc prin intermediul mintii si totul duce la nefericire..Este ca si cum cineva si`ar folosi ochii pentru a asculta muzica,realizand faptul ca astfel nu poate percepe  nici`un sunet..Asa folosim si noi gresit instrumental.Noi folosim mintea nu inima..
Cu toate acestea ,fata si`a dat seama, ca in viata nu le poti avea pe toate..Toti avem minusuri mai mici sau mai mari.. Uneori acestea sunt asa de mici incat multa lume nu le observa si poate ca nici noi  nu le bagam de seama.. Dar ele sunt.. Si la un momentdat isi vor face simtita prezenta.. Pentru ca..

Viata perfecta nu exista,omul trebuie sa treaca prin toate in acest drum.. trebuie sa lupte,sa planga, sa rada ,sa simta necazurile imprastiate, sa treaca printr`o drama la un momentdat,sa iubeasca, sa fie iubit, sa se bucure de momentele placate si sa se zbata pentru o viata mai buna..
Poate ca mai tarziu si fata va intelege acest lucru..

Viata te poate impinge acolo unde te astepti mai putin.. dar un lucru este cert esti acolo unde iti este scris..

Asa ca..
"Uita-te la viata prin parbriz, nu prin oglinda retrovizoare."
Byrd Baggett

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Oamenii..

Am intalnit in scurta mea existenta de pana acum, nenumarati oameni.. Insa putini au fost cei speciali ...Oameni simpli,oameni afectati,oameni grabiti, speriati parca de propria soarta si de propriul destin..oamenii ocupati, prea ocupati cu propriile probleme pentru a`si deschide ochii spre orizont.. 
Cu toate acestea am avut norocul sa dau si de persoane speciale,memorabile,calde,care pur si simplu timpul nu vrea sa le stearga amintirea care zace in mintea mea alaturi de mii si mii de alte idei.
Poate ca acele persoane mi`au schimbat perspectiva de gandire,sau poate doar m`au facut sa ma maturizez ..Uneori vorbele unui om nu pot trece neobservate, chiar daca nu vrei sa le acorzi atentie parca sunt niste luminite rasfirate in minte si care te sfatuiesc sa te opresti din "rutina" zilnica si neinsemnata de multe ori.. si sa le asculti. La inceput vei avea senzatia ca acele vorbe n`au nimic de a face cu tine.. Te vezi intr`o lume paralela cu totul fata de ele.. Asa mi s`a intamplat si mie.. Iar peste un timp m`a lovit parca un val al cuvintelor,atentionandu`ma..
Oare nu am avea ceva de invatat din vorbele celorlalti? Chiar nu avem timp sa ascultam si alte trairi?



"Orice vis poate fi transpus în viaţă de către cei care sunt destul de puternici pentru a crede în el."
George Bernard Shaw