Un Bilet...

... Ca sa incep cu inceputul (cum se spune), vreau sa anunt  ca este o povestire mai lunga, insa daca iti vei face timp sa citesti poate te vei regasi in aceste randuri...

Un Bilet…

Intr`o cutie nu foarte mare, acoperita cu catifea  ce fusese intr`un timp rosie,insa acum se vedeau doar urme ale culorii, pe care se asezase un strat usor de praf, erau tot felul de hartii,un caiet cu foile rupte,ingalbenite de vreme si o agenda in care abia se distingea un scris potrivit ca marime,insa cu litere rotunjite pline, care sugerau ca autorul era un om vesel,ordonat,inteligent,comunicativ,caruia ii placea sa stea de vorba cu oamenii,sa`I cunoasca si  sa investeasca in sufletele lor. Sub caiet se afla o hartie de un albastru deschis,aproape sters,care atragea atentia.Copila de 12 ani a fost atrasa imediat de ea,hartia parca avea ceva magic, de cum o atingeai,simteai un imbold impetuos de a despaturi si de a o citi. Chiar daca n`ai fi deloc un om curios,te`ai fi transformat instantaneu in cel mai mare dintre curiosi.

Fata a scos cu grija hartia din cutie,s`a asezat pe scaunul ei preferat pe care statea bunicul de fiecare data cand scria la biroul de mahon,a desfacut`o incet si a inceput sa citeasca. Incepea asa…. :”Scriu aceste randuri intr`o joi seara.E cam tarziu pentru astfel de marturisiri,dar nevoia de a pune pe foaie unele lucruri face ca ora sa fie absolute neglijabila.Originea si factorul declansator este faptul ca se incheie o etapa importanta din viata mea: terminarea celor 8 clase. Micuta mea draga ( ma gandesc acum la viitoarea nepoata pe care o voi avea) cand tu vei fi citind randurile acestea,eu voi fi plecat de mult din lumea aceasta in alta,poate mai putin vesela,dar cu siguranta mai linistita,mai senina.Sper sa fii indeajuns de mare ca sa intelegi ce iti spun.Daca totusi esti micuta,casca bine ochii,deschide`ti mintea si citeste cu atentie; s`ar putea sa`ti foloseasca ce`ti spun..

Sigur ca vei auzi,sau daca esti déjà eleva de gimnaziu,cu siguranta ai auzit din toate partile tot felul de texte,cum ca aceasta perioada este cea mai frumoasa din viata ta,ca aici se leaga cele mai trainice prietenii,ca o vei regreta mereu dupa ce se va termina,ca totul e roz,plin de floricele colorate,ca vei trai experiente inedite, ca vei cunoaste iubirea si vei simti mii de fluturi in stomac.Aiurea! E o pura inventie,un cliseu,propozitii goale de la continut,aruncate in aer,numai bune de ametit capul unui elev care trece un prag caruia I se livreaza inca de la intrare o atitudine gresita si derutanta. Intri timid pe o poarta mare,ai incredere in vidul care se deschide in fata ta, ai iluzii,esti un idealist convins,care crede in dreptate,corectitudine,in prietenie in sinceritate. Te asezi plin de speranta in ultima banca de pe randul de la geam si astepti sa vezi ce se intampla…

Trece un an si tu esti la fel.Nu observi nimic din rautatile care se intampla in jurul tau, e inca roz, dar putin mai sters, dar continuii sa sustii cu tarie bunatatea oamenilor,frumusetea florilor de mucegai pe care o poti descoperi in sufletele lor,faptul ca poti sa schimbi lumea.Ie implici,te zbati,te lupti si cu toate ca rezultatele se lasa asteptate ori nu sunt chiar cum ai sperat te multumesti cu atat,incepi sa te linistesti si sa deschizi ochii.Daca pana atunci admirai multi oameni,acum incep sa se rareasca. Incepan cu clasa a 7-a rozul dispare cu totul, fiind inlocuit de un gri inchis,uneori un gri colorat. Amurgul idolilor cu trupurile de lut e un apogeu, in perioada de inflorire.Astfel ca asisti la un splendid apus,care lasa urme adanci in sufletul tau, unele de nesters.Tristele reverii secundate de furii crescande pe masura ce descoperi mizeria umana,nedreptatea,ipocrizia,meschinaria,minciuna,snobismul.Toate culmineaza in cel din urma an in care o resemnare,indelung evitata si combatuta, pune stapanire pe tine.Iti dai seama ca fie te implici, fie ca te revolti,fie ca ripostezi cu cinism sau cu buna vointa si tolerant,totul ramane la fel.

Ti`e sila sa te lupti cu morile de vant si in cele din urma incerci sa te intorci mai mult spre tine,sa vezi ce iti place,ce iti doresti sa faci in continuare.Ce durere trebuie sa accepti..Nu esti tu cel care poate sa`i duca munca mai departe asa ca te retragi in coltul tau,incercand a trasa liniile propriului drum.Micuta mea,sa nu lasi cuvintele mele sa te descurajeze.Fi hotarata ,desi, sa fii egoista si extrem de buna in acelasi timp. Nimic nu e ceea ce pare ( cum spune acest citat dintr`o carte superba pe care o vei citi la timpul potrivit).. asa ca ai rabdare,analizeaza cu atentie,dar nu uita sa`ti urmezi inima oriunde te`ai duce,pentru ca ea este singura care stie exact ce trebuie sa faci. Razi si bucura`te plangi si fi trista.Alegeti oamenii care sa`ti fie alaturi si nu`ti pierde timpul cu acela care nu este dispus sa si`l petreaca cu tine,,Iubeste si destesta, fi toleranta si cinica, fi dreapta,copil intelept.. fii ceea ce esti.Indiferent unde voi fi, ca sa vorbesti cu mine nu trebuie decat sa inchizii ochii si sa spui incet  in gand : “Bunicule unde esti?”..

Copila inchise ochii si murmura:”Bunicule unde esti, acum?”Nemaiasteptand a primi raspunsul, a adormit cu capul pe bratul stang si cu hartia atarnandu`I intredeschisa pe genunchi.Un vis incepea sa se contureze avand pe fundal un apus rosiatic ce imprastia o lumina difuza,sangerie,peste orasul care se pregatea de culcare….

"La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit."

(Bruyere)