Deobicei doctorii spun "Daca ramai optimist, esti pe jumatate vindecat".. Oare este chiar asa? Cat de optimist poti fi cand totul in jurul tau este un loc desenat in negru si aromatizat cu un miros al neincrederii?
Oare viata este chiar roz? Sau depinde de starea noastra de spirit aceasta culoare?
Sunt de parere ca viata se incadreaza undeva la mijloc privind linia culorilor...
De ce nu este viata in totalitate roz? Pai sa va spun.. viata implica probleme,nopti nedormite din cauza stresului, greutati,dificultati.. fel si fel de minusuri...
Cei trecuti prin viata, ajunsi deja la o varsta inainta probabil ca imi vor da dreptate, sau ma vor contrazice spunanand ca viata este de partea opusa..
Cu toate acestea un lucru este cert, optimismul variaza in functie de individ.. in functie de rationamentul fiecaruia..Cand prezentul ne doare sau ne aflam intr`o situatie dificila, aruncam instinctiv o privire spre partea opusa,dramatizand si cautand parca un raspuns..
Dar oare n`ar trebui sa ne bucuram de viata in sensul ei cel mai profund?
Oamenii au uitat cu totul ca li s`a facut un dar coplesitor : Cel de a exista in minunea lumii de a fi vii de a fi constienti de sine, ei nu`si mai pun niciodata intrebari ca " Defapt cine sunt eu ?"
Optimismul ar trebui sa rasara in sufletul tuturor si la un momentdat sa ocupe un loc important in viata noastra.
. Sau ar trebui ca noi oamenii sa`i acordam mai multa atentie? ...
Ramane de vazut
"Ce este optimismul? Este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu